Biosecuritatea este un concept polivalent managerial și profesional extrem de important pentru protecția sănătății animalelor și umană. Biosecuritatea este reprezentată de un spectru larg de măsuri (politici de biosecuritate, regim de reglementări, măsuri științifice și tehnice) aplicate într-un cadru organizat necesar minimalizării riscurilor potențiale pe care biotehnologia modernă le poate aduce asupra echilibrului natural al mediului înconjurător și sănătății umane.
Domeniul biosecurității este indisolubil legat de cercetarea fundamentală și aplicativă impunându-se orientarea rapidă și eficientă a politicii de cercetare spre dezvoltarea capacităților de cercetare în domeniul biotehnologiilor moderne (resurse umane, management performant, alocare de fonduri, sprijinirea prin programe guvernamentale). Termenul de biosecuritate descrie rezultatul eforturilor de reducere sau eliminare a riscurilor potențiale care pot apărea ca o consecința a utilizării biotehnologiei moderne și a produselor lor.
Biosecuritatea reprezintă o garanție a calității și securității producției și, în mod deosebit, un mijloc de asigurare a salubrității produselor alimentare de origine vegetală și a protecției sănătății publice. Ignorarea măsurilor de biecuritate este de regulă urmată de creșterea costurilor de producție ca urmare a cheltuielilor cu combaterea infecțiilor și a infestărilor posibile. Acest aspect este important nu numai pentru fermieri și producătorii de produse vegetale dar și pentru economia naționala. Apariția bolilor transmisibile provoacă perturbări importante în zonă prin măsurile de carantină și prin restricțiile de circulație a oamenilor și vehiculelor ce se impun pentru prevenirea extinderii bolilor epizootice.
Din aceste motive, legislația tuturor țărilor prevede responsabilități importante privind biosecuritatea nu numai pentru fermieri, dar și pentru furnizorii de furaje, pentru vecini și alți cetățeni sau unități comerciale, de producție și chiar instituții, care prin activitatea lor pot favoriza apariția și extinderea unor boli.
Conceptul de biosecuritate
Recunoașterea acestui concept de către fermieri, producători și în general de către populație se datorează faptului că în țara noastră crescătorii de animale au fost obișnuiți cu ideea că prevenirea bolilor transmisibile la animale reprezintă obligația serviciului veterinar să efectueze vaccinările și tratamentele preventive obligatorii, să planifice dezinfecțiile, dezinsecțiile și deratizările, să impună restricțiile de circulație necesare.
Tot serviciului veterinar îi reveneau și răspunderile privind sănătatea consumatorilor de produse de origine animală.
Trecerea la economia de piața, privatizarea unităților vegetale, au produs schimbări importante în strategia și tactica prevenirii și combaterii bolilor, însoțite de un transfer de răspundere dinspre stat spre fermieri.
În acest fel, fermierii devin nu numai interesați economic să cultive produse vegetale sănătoase și să producă alimente lipsite de risc, dar sunt și răspunzători legal de managementul sănătății animalelor și de protecția sănătății publice.